Masiv – Piatra Criaului
Punct de plecare – bariera la intrare in Prapastiile Zarnestilor.
Destinatie – cabana Curmatura.
Marcaje – banda albastra la urcare, punctul galben la coborare.
Lungime totala – circa 7-8 km.
Portiuni usor expuse – prezente, dar putine.
Urcusuri mai sustinute , pante inclinate, stanci – prezente, dar putine.
Evaluare subiectiva – traseu de dificultate medie pentru copii.
Pe timp de iarna – accesibil, dar numai in conditii bune de poteca (fara gheata).


Harta, descriere detaliata si tracks GPS

Descriere & harta banda albastra (va intereseaza numai portiunea de Prapastii Zarnesti – cabana Curmatura)
GPS track banda albastra

Descriere & harta punctul galben
GPS track punctul galben


Cum este traseul

Este un traseu de o zi, care poate fi facut in 5 ore de mers mai sustinut, sau in 7-8 cu popasuri, mancat dulcuri la fiecare pas si facutul pozelor la fiecare tufis. Lucruri interesante sunt destule:

  • Mini-pesteri in peretii Prapastiilor,
  • Prapastiile itself,
  • Putina stancarie de catarat atunci cand traseul banda albastra incepe sa urce prin padure,
  • Stana de sub Cabana Curmatura,
  • Cabana Curmatura cu mini muzeu de lucruri vechi de munte.
Vedere spre stana la inceputul coborarii pe punctul galben

De oriunde veniti, cel mai bine este sa veniti cu masina. Drumul pana bariera Prapastiilor ar fi o lungire inutila pentru copii. Masina poate fi lasata foarte aproape de bariera. Exista 2 “parcari”, un fel de adancituri langa drum, special pentru asta. Daca gasiti toate locurile din adancituri ocupate, va puteti intoarce aproape de bariera la intersectia cu un drum forestier ce o ia in sus, si lasati masina fie pe marginea drumului, fie la Fantana lui Botorg ceva mai departe.

Marcajul Banda albastra este prezent deja de la fantana lui Botorog. Il veti urma pe tot drumul prin Prapastii. Dar tot nu aveti cum sa va pierdeti, in Prapastii fiind. Veti trece pe langa casuta salvamont, cateva panouri informative, niste indicatoare. La moment dat drumul coteste la stanga 90 de grade. La aceasta cotitura e si o pestera mai maricica si usor accesibila.

Pstera accesibila la cotitura drumului

Mai mergeti putin si veti intalni un indicator care arata inceputul de urcus pentru ambele marcaje: si banda albastra si punctul galben. Daca vreti sa va intoarceti pe punctul galben, este bine ca un adult sa dea o fuga repede pe urcusul punctului galben pana prima cotitura de drum. La aceasta prima mica portiune de urcare exista deja o problema cu surpatul potecii. Este foarte posibil ca o sa se accentueze, mai ales dupa ploi. Daca poteca este umeda, nu v-as sfatui sa va intoarceti pe ea. Va deveni alunecoasa sau se poate chiar surpa in timp ce mergeti pe ea.

Dupa prospectare mica a starii punctului galben, adultul din dotare se intoarce, si toata gasca o ia in dreapta-sus pe banda albastra. Aici, prima parte de traseu o sa fie mai inclinata, urcusul fiind mai pieptis. O sa avem si niste balarii de “catarat” sub forma de radacini, trepte de pamant putin surpate, stancarie. Insa, pentru copii fix aceasta portiune se dovedeste sa fie cea mai interesanta si distractiva. Cu toate asta, adultul trebuie sa mearga in spatele copilului cu mainile in preajma fundului lui (copilului, evident, nu matale) pentru a opri eventuala alunecare sau cadere pe spate. Urcusul si balariile se termina cam in 20-30 de minute de mers. Atentie mare: daca pe aceasta portiune exista gheata, este mai bine sa NU mai continuati drumul. Daca sunteti un montaniard cu experienta solida de mers la coltari, va puteti pune coltarii si mergeti mai departe tinand copilul strans de mana. Dar mai bine nu. Atentie, si dupa ploi – poate fi destul de alunecos.

Restul drumului este foarte lin, urcusul fiind extrem de domol. Mergem prin padurea de conifere, urmand muchia. La un moment dat iesim pe o poiana mare cu priveliste frumoasa spre Piatra Craiului. Primavara poiana este plina de flori. Apoi intalnim un indicator, cotim usor la dreapta si trecem prin niste copaci urmand firul apei (secat deseori) in sus. Imediat vedem ultimul urcus un pic mai sustinut care ne scoate direct la cabana.

Poiana cu flori, ultimul urcus spre cabana Curmatura

Cabana Curmatura este una dintre cele mai frumoase in Carpati Romanesti. In weekend de obicei este plina ochi. In timpul saptamanii este liniste si frumos. Mancare este cea obisnuita pentru cabane, ciorba de legume fiind o alegere de nadejde. In cabana, pe pereti sunt atarnate schiuri vechi, coltari antici, pioleti, corzi si alte lucruri interesante. Copii de obicei le ignora si se concentreaza pe cele doua pisici blande ce hiberneaza atarnand de pe geamuri sau pe un saint bernard imens si batran, care este prezentat drept caine rau, dar de mult il doare in cot de turisti, batran fiind. Mai sunt si gaini, dar acestea sunt sperioase.

Coltari vechi la mini muzeu in cabana Curmatura

Dupa popas la Curmatura, va puteti intoarce tot pe banda albastra sau pe punctul galben, daca ati vazut ca nu este surpat.

Traseu punctul galben este destul de nou, omologat de curand si marcat foarte bine. El merge fix paralel cu banda albastra, are aceeasi lungime, dar este un pic mai domol si urmeaza firul apei. La inceputul coborarii o sa aveti o priveliste foarte frumoasa spre stana. In sezonul cald – atentie la caini. Apoi o portiune de drum merge pe marginea padurii traversand de mai multe ori firul apei (nu sunt probleme, este un izvor mic). Apoi intra in padure, si tot prin padure merge pana cand iese inapoi in Prapastii. Exista la un moment dat o coborare mai spalata de ape si mai ciudata, dar se trece fara probleme – luati copilul de mana si faceti pasi mici in jos. Mai expusa este doar ultima portiune, iesirea in prapastii. Cea, care trebuia prospectata inainte de urcare. Mare atentie la hau in stanga, asigurati copilul tinandu-l de mana.

Iesim in Prapastii, spunem ca aproape am ajuns, si in 30-40 de minute suntem inapoi la masina.

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *